Ce gust bogat are iubirea!

Te iubesc?!
Îşi spuse într-un vis
Ce-n suflet clocotea
Născând un fluture de stea...

Am ajuns EU să iubesc? Să te iubesc?
Se întreba privind o luminiţă ce întruna strălucea
În bezna timpului ce se scurgea
Într-o clepsidră din coral...

Ce gust bogat are iubirea!
Când soarele şi luna se-ntâlnesc
Iar timpul se opreste-ntruna
Când sufletele noastre se lovesc.

Senzaţia de gol se naste-n mine
Atunci când sufletul îţi e departe
Iar gândul meu spre tine tot răzbate
Simţind fiorul de singurătate!

Iubesc spre cerul ce se-nalţă
Un gând de dragoste măreaţă
Iar gândul meu se tot înălţă
Spre tine-n vis şi te îmbrăţişează...

... iubirea o savurezi ca pe un desert, ca pe mâncarea preferată, ca pe o masă copioasă atunci când eşti flămând. Dar am mai învăţat şi că orice gust sofisticat se obţine cu răbdare: poate trebuie să coci mai multe ore şi apoi să bagi totul în frigider. Ori trebuie să adaugi ceva amărui ca să îi scoţi în evidentă dulceaţa. Poate trebuie mâncat cu paiul, doar câte putin...

Ce gust bogat are iubirea!