...ganduri printre nori...

Nu pot vorbi despre culorile pe care le-am simţit; despre cântecele pe care le-am ţinut în palmă; despre bătăile de inimă şi respiraţiile, pe care le-am văzut părăsind corpurile noastre şi luându-şi zborul pe ferestre acoperite de picături de rouă. Nu pot vorbi, cu adevărat, despre iubire. Fiindcă iubirea e diferită, ca trăire, ca textură, ca parfum, ca viaţă... Cum să iubeşti corect, o spun atâtea legi nescrise, şi-o spun degeaba.

Povestea aceasta s-a născut privind cerul înnorat printr-o gaură în tavanul în care vântul îşi face loc. La fel cum TU ai intrat în viaţa mea ca o furtună, ruinând orgolii şi bariere, nimicind împotriviri şi limite. Atunci, pentru prima dată am învăţat că, în iubire, LIMITA E LA CER şi că, până acolo, tot drumul e presărat cu magie. Dar uneori, magia e doar o iluzie iar magicienii sunt doar nişte cuceritori, cu măşti decorate cu cei mai negrii ochi din lume.

Povestea asta s-a născut la cumpăna dintre real şi imaginar, dintre vise şi vise devenite realitate. S-a născut din noi şi a luat forma asta care îmi face sufletul să tremure...

Iubirea mea pentru tine e cel mai sincer sentiment pe care l-am trăit. Iubirea noastră este cea mai frumoasă poveste de iubire pe care am ştiut-o vreodată...

Mă ştiu cum sunt, te ştiu cum eşti: două suflete rebele, două minţi deschise dar încăpăţânate, două orgolii la acelaşi nivel... două fiinţe destul de diferite care ne completăm perfect în dansul cu viaţa şi moartea, cu bucuria şi tristeţea, cu lucrurile bune şi cele rele. Suntem doar noi într-o lume întreagă. Eu, stăpânul inimii tale... TU, stăpână peste viaţa mea... 

În dimineţile în care mă trezesc lângă tine, mă încearcă un amalgam de sentimente. Întâi zâmbesc văzându-ţi trupul şi pielea atât de fină, apoi mă gândesc că... încă poate visez şi încerc să lupt ca acel vis să devină realitate până când TU... deschizi ochii şi îţi oglindeşti frumuseţea în ochii mei...

Ştiu că ţi-e greu uneori, fiindcă sunt de neînţeles.
Ştii că mi-e greu uneori, fiindcă eşti de neînţeles.
Şi când mă rog pentru noi, cer răbdare şi înţelepciune. Fiindcă iubirea o avem.

P.S. Nu mai scrisesem de mult timp, despre tine. Şi mi-a fost dor. Am zis să te surprind... sper că am reuşit.

Vreau doar să ştii că... Te iubesc!...mult...foarte mult...LIMITA E LA CER...