...un fulg de nea sau o stea căzătoare...

...viaţa şi dragostea sunt precum un fulg de nea sau o stea căzătoare...

...îmi plăcea să cred că viaţa este o piesă de teatru în care toţi şi tot ce ne înconjoară este bine aşezat într-un rol frumos iar fiecare mişcare este ca o notă de pian care alunecă lin pe fiecare rază de soare... îmi plăcea să cred că suntem mici piese dintr-un puzzle care ne amestecăm în vâltoarea ideilor şi încercăm să ne aşezăm fiecare la locul lui odată cu trecerea timpului... dar nu... nu este aşa... cu trecerea timpului am aflat că...

...viaţa şi dragostea sunt precum un fulg de nea sau ca o stea căzătoare... trebuie să ai mare grijă de ele, să te bucuri de ele la maxim pentru că niciodată nu poţi să şti când dispar...

...am făcut multe greşeli în viaţa mea de până acum şi ştiu din păcate că voi mai face în viaţa ăsta, am decepţionat şi am rănit oameni apropiaţi, prieteni dragi... şi din păcate ştiu că se va mai întâmpla acest lucru şi în viitor chiar dacă nu îmi doresc deloc...

...spuneam că abia după ce dispare ceva/cineva din jurul tău abia atunci îţi dai seama cât de important era aerul din jurul acelui ceva/cineva care era în jurul tău... dar TU dragă cititorule din România sau din USA sau din Rusia, Germania, Suedia, Italia, Republica Moldova, Franţa, Marea Britanie sau de oriunde citeşti aceste rânduri... TU te-ai gândit că viaţa ta este asemenea unui fulg de nea sau a unei stele căzătoare?

...am învăţat după accident în adâncul sufletului meu că viaţa este mult prea scurtă... se poate termina atunci când... atunci când crezi cel mai puţin... poţi să laşi după tine în suferinţă părinţi, familie, oameni dragi, oameni care ţi-au zâmbit chiar şi o singură dată pe stradă... laşi în urmă ta totul neterminat...

...singura mea dorinţa cu câteva secunde înainte să am accidentul era să îmi revăd viitoarea soţie şi bebeluşul meu scump şi drag, să le spun în timp ce îi strâng în braţe că mi-a fost dor de ei, să le spun cât de mult îi iubesc... au fost secunde care păreau ore, minute care păreau ani... colajul de imagini care rula în minte era din toată viaţa de până acum... erau momente pe care am regretat că le-am irosit... erau suflete care mi-au marcat viaţa... cu lacrimi în ochi şi cu o durere fizică de nedescris nu îmi doream decât să scap de acolo dintre fiare şi să îmi strâng copilul în braţe... să simt pielea parfumată a viitoarei soţii... să mai văd încă odată zâmbetul mamei...

...minune sau nu, destin sau nu, coincidenţă sau nu... am trecut peste un evenimentul care mi-a marcat viaţa, am trecut peste momentul în care Dumnezeu mi-a dat o palmă aşa cum spune un bun prieten, am trecut peste un moment care mă face să mă schimb încetul cu încetul şi care mă face să preţuiesc fiecare clipă... să o analizez şi să încerc să învăţ cum pot face ca în următoarea să nu repet aceeaşi greşeală...

     TU cititorule poţi spune că orice eveniment îţi marchează viaţa... dar vreau să te gândeşti puţin la faptul că în momentul în care stai faţă în faţă cu moartea la o negociere abia atunci îţi dai seama pentru ce vrei să trăieşti cu adevărat... abia atunci fulgul de nea prinde din nou forma lui naturală... abia atunci steaua căzătoare reporneşte în călătoria ei cosmică... poate ultima...

...viaţa este unică la fel cum eşti şi TU... este unică şi frumoasă... TU decizi dacă fiecare secundă trece pe lângă tine sau dacă fiecare secundă este trăită la maxim de tine alături de cei dragi sau alături de cineva pe care nu îl cunoşti dar are nevoie de ajutor... vreau să ţi cont doar de un singur lucru... poate fi ultima clipă...

...dacă aş putea... dragă "TU" care citeşti aceste rânduri pierdute aş încerca să te fac să înţelegi că nu mai este timpul să fii supărat, nu mai este timpul să fii nervos... este momentul în care să zâmbeşti, să îmbrăţişezi şi să te bucuri de această clipă ca şi cum ar fi ultima clipă pe care TU fulguleţ de nea sau TU dragă stea căzătoare o trăieşti... este timpul să uiţi de supărări şi de necazuri... este timpul să uiţi de problemele din viaţa de zi cu zi... măcar pentru o clipă... oriunde eşti, chiar dacă plouă, bate vântul, este frig sau cald şi frumos... opreşte-te din ceea ce faci pentru o clipă, priveşte în sufletul tău şi fă ceea ce simţi ca şi cum ar fi ultima oară când faci acel lucru... şi dacă nu poţi acum... când termini programul sau când ajungi acasă NU UITA...

...deschide-ţi sufletul... fă primul pas... pentru TOTDEAUNA!