...exista ceva mai mult de atat...

 ... intradevar, exista ceva mai mult de atat... intotdeauna am crezut si am stiut asta... intotdeauna am zambit gandindu-ma la asta... si acum am inteles ca nimic din ceea ce putem sa vedem nu se intampla fara motiv. nu exista coincidente... totul se intampla cu un rost... toate au o logica neinteleasa la prima vedere dar daca am vedea de fapt... sunt momente in viata in care intradevar ajungi sa analizezi detaliat totul, dar sunt momente in viata cand trebuie doar sa analizezi marea "felie"... cu totii am uitat sa ne bucuram de soare intr-o zi insorita si cu aproape cu totii credem ca si in urmatoarea zi el va fi acolo pe cer, pentru ca asa trebuie... am uitat sa ne bucuram de lumina lui, am uitat sa ne bucuram de un zambet, am uitat sa ne bucuram de o mangaiere... am uitat sa credem ca putem sa facem mai mult de atat... intradevar, exista ceva mai mult de atat... exista speranta ca nu se va termina niciodata, ca fiecare secunda care se scurge va fi urmata de o alta si tot asa mai departe pana ce vom ajunge la varsta strabunilor si atunci totul se va termina de la sine... intotdeauna am crezut si am stiut asta, dar cu toate astea am uitat cu toti sa ne bucuram de acea secunda, am uitat sa ne bucuram de soarele cald, am uitat sa alinam o durere, am uitat sa mangaiem... chiar am crezut cu timpul ca totul ni se cuvine fara sa facem nimic... fara sa facem nimic... dar... exista ceva mai mult de atat... exista masca pe care incercam sa o purtam ca sa uitam de ceea ce am fost la un moment dat, de acel suflet iubitor si grijuliu, de inocenta unui copil care se ascunde intr-o cochilie si care sta inchis pana in ultima clipa a vietii cand ne mai aducem aminte pentru ultima oara ceea ce am fost odata undeva demult la inceput, atunci cand stiam sa iubim soarele, atunci cand stiam sa iubim campul cu flori, atunci cand copacul atingea cerul albastru, atunci cand simteam ca exista ceva mai mult... dar acum ne este frica, ne este frica si purtam acea masca care ne transforma in niste suflete de piatra care au uitat sa bata... au uitat sa zambeasca... au uitat sa iubeasca... si cu toate ca am uitat ca exista ceva mai mult de atat, in momentul in care apare langa noi un suflet copil fara masca, ne prefacem ca nu intelegem, ne prefacem ca nu auzim, ne prefacem ca nu simtim din nou caldura... ne prefacem ca nu suntem noi cei care simtim, sub masca de piatra, ceea ce am fost odata cand stiam ca... exista ceva mai mult de atat...