... la un moment dat timpul s-a oprit datorită unui glonţ care a lovit geamul ecranului pe care rula un lungmetraj de dragoste între fluturi... era acel documentar care era difuzat o singură dată în viaţă şi pe care nu îl vedeai decât dacă erai la locul potrivit, în momentul potrivit, pregătit să prinzi acea frecvenţă de difuzare... am uitat să precizez că era un televizor vechi, din acelea de care aveam când eram noi mici, era un televizor mare, cu multe butoane şi rotiţe de parcă avea un pupitru de comandă pentru rachete care să ne ducă spre soare... era un televizor pe care soarele îl traversa zilnic prin spate, prin carcasa care la un moment dat a fost lovită de un fulger şi care străpungea ecranul cu o rază de soare luminând o cărare pe care furnicile trebăluiau zilnic... era acel televizor care îi proteja de furtuni de nisip, de ploi tropical - mediteraneano - temperate şi de multe alte intervenţii ale persoanelor mici şi negre şi cu multe picioare care bântuiau prin jur... DA! Un glonţ a lovit geamul ecranului, un simplu glonţ a reuşit să încetinească timpul şi să transforme mişcarea liberă din dansul fluturilor, în acele secvenţe în care secundele se transformă în minute, iar minutele în ore, iar orele se pierd în zile şi în nopţi... un glonţ a lovit geamul ecranului, dar nu l-a spart pentru că din coconul din care a ieşit, EL, fluturele maiestuos a avut grijă să ţeasă cu iscusinţa lui o protecţie pentru EA...
... am uitat să vă spun că undeva demult o mică fetiţă cu părul de cărbune şi ochii de pământ, cu zâmbetul de soare şi vorba de smarald... în răutatea ei divină... a plantat prin crăpătura mică a fulgerului, mulţi fluturi minunaţi ce se iubeau necontenit, zburând din colţ în colţ parcă loviţi de un venin... încet, încet au început să dispară, o dată cu mica fetiţă ce creştea şi care-a uitat de ei pe câmpul buburuzelor, între un curcubeu micuţ, o floare de colţ şi un copac al vieţii, până au rămas doar EA şi cu EL... cei mai frumoşi şi mai mari dintre toţi fluturii din lume...
... da... se pare că acel glonţ nu a reuşit decât să îi încetinească din dansul lor pentru că o femeie frumoasă care a fost odată o micuţă cu părul de cărbune şi ochii de pământ, cu zâmbetul de soare şi vorba de smarald... în răutatea ei divină... şi-a amintit de câmpia cu flori pe care alerga de la prima rază de soare până la prima sclipire de stea, unde a părăsit fluturii din televizor... i-a luat în palmă pe amândoi, i-a sărutat şi apoi a dansat împreună cu EA şi El dansul dragostei... acel dans pe care îl vei vedea o singură dată în viaţă dacă eşti la locul potrivit în momentul potrivit şi priveşti fluturii pe câmpia din televizor...
Comentarii
Trimiteți un comentariu