Nebuni frumoşi...

Fac parte din categoria nebunilor. Nebuni frumoşi, legaţi la ochi şi cu dopuri în urechi. Au doar un baston cu care bâjbâie prin lume sperând să se împiedice întâmplător de o piatră, să cadă şi să îşi recapete vederea la un ochi şi auzul la o ureche.

Nebuni care se simt compleţi când simt orice, de la fericire la disperare, de la plăcere şi durere, de la vânt până la ploaie, de la totul până la nimic, pentru că... haide să ne gândim puţin cât de goală şi transparentă ar fi viaţa fără aceste lucruri mici de care îţi păsa la un moment dat, dar le-ai pus undeva atât de bine încât ai uitat de ele... Ai uitat şi acum viaţa ta este, zici tu “normală, plină de fericire şi linişte...“dar din când în când, te mai împiedici de câte o piatră şi masca îţi cade de pe faţa lipsită de entuziasm, acel entuziasm puţin fals şi atunci...

Nebuni care arare se lovesc de nebuni ca ei şi se opresc vreme de câteva minute şi vorbesc, se sfătuiesc, dacă să îşi dezlege unul altuia bandajele de la ochi să îşi scoată dopurile din urechi. Stau un timp frumos împreună şi se iubesc în nebunia lor frumoasă. Dar, apoi, trec mai departe şi rămân la fel de orbi şi surzi pentru că s-au speriat de frumuseţea şi devotamentul pe care nu l-au mai întâlnit de mult şi care li se pare anormal în lumea plină de întuneric pe care îl întâlnesc la fiecare pas...

Orbi la mânia celor din jur, surzi la ura, orbi la nepăsare, surzi la cuvinte murdare.

Nebunii ăştia se apucă uneori, când n-au ce face, şi-şi pun sufletul în ceva sau cineva deschizând palmele bandajate şi împărtăşind sentimentele cele mai pure de iubire. Ei ştiu însă, deşi sunt nebuni, că sufletul poate rămâne acolo pe când fizicul nu. Şi uite aşa se apucă de pictură, de muzică, de scris sau... de iubit...

Un nebun, o dată, şi-a pierdut sufletul şi după ceva vreme a încercat să îl recapete. A făcut un lucru frumos şi s-a dus să îşi ia ce e al lui. Nu a primit. Şi a fost întrebat: "Nebunule te aşteptai să primeşti?". I-am răspuns: "Nu! Pentru că nu aştept niciodată să primesc ce dau în acelaşi timp şi cu aceeaşi măsură... Pentru că eu nu am uitat şi nici nu am să uit vreodată că atunci când este vorba de iubire nu trebuie să aştepţi nimic în schimb... Pentru că atunci nu ar mai fi iubire". A mai fost întrebat: “Tu te simţi bine aşa?”. I-am răspuns: “Nu! Dar ştiu că dacă lupt vei ajunge lângă mine şi pot să trec peste orice suferinţă crezi că îmi provoci... pentru că asta înseamnă Iubirea! Pentru că Te Iubesc şi atunci când este bine şi atunci când este rău!”

De asta e nebunul frumos, nebun. Pentru că face totul ştiind ce face şi cu cea mai mare pasiune din lume îşi ţine, cu sârg, bandajele la ochi şi dopurile în urechi. Ce s-ar face el fără nebunia lui?