...ziua fatidică de 19 iunie...

... paharul fumegând şi ţigara plină de cafea din arborele de folk... un suflet ce se luptă să iasă din cochilia uriaşă de chihlimbar în care se zbate cu aripile aproape frânte de dorinţele nedorite... un gând ce zboară şi se aşterne pe un perete gol, crăpat şi invizibil... o coardă de chitară prinsă cu o capsă răsună în adierea vântului nebun ce aduce miresme de mare prin spărtura geamului... un ţipăt de pescăruş transformat în corb se aude într-un nor plin de lacrimi ce zboară cu aripi de fluture... note muzicale căzute pe jos în culori tomnatice foşnesc sub paşii pierduţi undeva în timpul ce a stat... o agendă prăfuită deschisă la visul din noaptea ce urmează cade ridicând în aer praf de stele ce acoperă încet florile uscate ce stau într-un colţ al camerei din căsuţa cu poveşti... gânduri încâlcite se deznoadă din legăturile strânse şi o picătură de sudoare atinge tastele tocite de mâinile crăpate de sufletul îngheţat... într-un final s-a prăbuşit şi cu ultima suflare a reuşit să mai clipească pentru ultima oară zâmbind la singura rază de soare ce a cazut şi ea din întuneric...