... Dragostea ...

... a fost odată nu demult, o pasăre multicoloră... o pasăre cu suflet frumos, ce zbura necontenit de dimineaţă devreme pe lângă soare, până în noapte târziu printre stele, căutând Dragostea... a întâlnit foarte multe păsări în zborul ei măiestru şi toate i-au plăcut şi au plăcut-o pentru că strălucea şi dădea speranţa, încredere şi putere prin poveştile vieţii prin care a trecut şi prin faptele unice...
... în zborul ei reuşea să zâmbească, să mângâie, să aline şi să facă lucruri pe care alte păsări uitau să le facă... în sufletul ei micuţ, neşlefuit, de pasăre, se ascundea însă o mare durere pentru că adevărata Dragoste i-a fost răpită într-un zbor... un zbor frumos pe care nu reuşea să şi-l şteargă din memorie... şi zbura... zbura necontenit de dimineaţă devreme pe lângă soare, până în noapte târziu printre stele, sperând să reîntâlnească din nou Dragostea... acea Dragoste minunată pe care odată nu demult, ea, o pasăre cu sufletul frumos ce zbura necontenit lângă o altă pasăre sub cerul senin şi albastru, a trăit-o în culori, vise şi multe curcubeie... acum zbura necontenit împrăştiind praf de stele în jurul ei... sperând că o scânteie îi va arăta calea către Dragoste...
... într-o zi, în zborul ei, o rază de soare i-a străpuns aripile obosite şi o infinitate de lacrimi au curs din cer spre sufletul ei micuţ şi neşlefuit, de pasăre... iar ea, acea pasăre multicoloră prăbuşită pe pământul din care s-a născut, s-a stins încet... încet... privind spre cerul senin pe care nu demult zbura necontenit, proiectând pentru ultima oară Dragostea... acea Dragoste unică întâlnită într-un zbor... un zbor frumos pe care îşi dorea să îl mai trăiască măcar odată... măcar odată...